Peninsula
Crimeea (ucrainiană transliterată:
Krimsîii pivstriv,
rusă transliterată: Kpîmschii poluoctrov) este peninsula din nordul Mării Negre, ce face parte din Ucraina. Crimeea este formată din
Republica Autonomă Crimeea și
Orașul Sevastopol (oraș cu statut special, la fel ca Kiev).
Istoria regiunii
Ca urmare a războiului Crimeei (1856-1859) o parte din populația tătară a emigrat în Dobrogea, Anatolia și alte regiuni ale Imperiului Otoman. Astfel, după ultimul recensământ, în România se află 24137 de
tătari crimeeni.
La
19 februarie 1954, Crimeea a fost transferată către
RSS Ucraineană. După desființarea URSS, Crimeea a devenit parte din noul stat independent, Ucraina. Fiind o peninsulă, industria navală a crescut încet. Totodată, tătarii crimeeni s-au întors din exil și s-au restabilit în Crimeea.
Pe 5 mai 1992 a fost creat propriul guvern al Republicii Crimeea, în următoarea zi fiind creată și constituția. Pe 19 mai Crimeea a acceptat să facă parte din Ucraina și a renunțat la un guvern propriu, dar comuniștii crimeeni au forțat guvernul de la Kiev să extindă statutul autonom al Crimeei.
 |
| Stema Republicii Autonome Crimeea |
Capitala regiunii: Sevastopol sau Simferopol?
Sevastopol este cel mai mare oraș din peninsula Crimeea, cu peste 370 mii de locuitori și al doilea cel mai mare port din Ucraina, după
Odesa. Al doilea cei mai mare oraș din peninsulă este Simferopol, cu peste 360 mii de locuitori. Cu toate acestea, Sevastopol nu face parte din Republica Autonomă Crimeea, fiind un oraș cu statut special. Astfel, Simferopol este capitala administrativă a Republicii Crimeea, republică ce nu se întinde pe toată peninsula Crimeea, peninsulă care are cel mai mare oraș numit Sevastopol.
Situația internațională gravă din regiune
La 23 februarie 2014, ca o formă de răspuns la Protestele din Ucraina care s-au soldat cu plecarea de la putere a președintelui
Viktor Ianukovici, au avut loc proteste ale unor grupuri rusofone din Crimeea care se opun noilor schimbări politice de la Kiev și doresc alipirea Crimeei de Rusia. Acestora li se opun grupuri de ucrainieni și tătari crimeeni care sprijină protestele din Ucraina.
(Surse: Stemă și steag fundal, informații: Wikipedia; hartă: picstopin.com; Colaj hartă: Belcineanu Alexandru Ioan)
Belcineanu Alexandru Ioan
Rubla transnistreană (plural: ruble) este unitatea monetară a auto-proclamatei Republici Moldovenești Transnistrene. Ea a fost pusă în circulație în august 1994 odată cu proclamarea independenței Republicii Transnistrene (nerecunoscută însă de nici un stat), ca o formă de separare economică de Republica Moldova. Rublele transnistrene sunt emise de către Banca Republicană Transnistreană, înființată la data de 22 decembrie 1992 prin decret al Consiliului Suprem al „Republicii Moldovenești Transnistrene”. Cursul valutar al bancnotei nerecunoscute pe plan internațional se poate găsi pe site-ul băncii. (Surse: o parte din informații, stemă, hartă și bancnotă: Wikipedia; o parte din informații: Belcineanu Alexandru Ioan)
Regatul Țărilor de Jos, denumit greșit Regatul Olandei (char și în multe atlase), este o asociere cu caracteristici federale, bazată pe un acord politic între Aruba, Curaçao, Țările de Jos (denumite greșit Olanda, după cum am postat mai jos) și Sint Maarten (partea sudică a insulei Sfântul Martin, ce este împărțită între Țările de Jos și Franța prin Sint Maarten, respectiv Saint-Martin, ce denumesc numele întregii insule). În această uniune a mai făcut parte și Surinam, numit atunci Guyana Neerlandeză, care și-a câștigat independența în 1975.
Până în 2010, Regatul Țărilor de Jos era format din Țările de Jos și Antilele Neerlandeze. Antilele Neerlandeze erau formate din Aruba, Bonaire, Curaçao, Sint Eustatius, Sint Maarten și Saba. Rezultatele referendumului în care locuitorii insulelor au ales între: 1. legături mai strânse cu Țările de Jos; 2. rămânerea în cadrul Antilelor Neerlandeze; 3. transformarea într-o țară autonomă în cadrul Țărilor de Jos (status aparte); 4. independența; au stabilit ca Aruba, Curaçao și Sint Maarten să se dezbine de Țările de Jos, urmând să fie în uniune federală cu ea, iar restul să fuzioneze cu Țările de Jos, totuși, având un statut mai special.
